MANIERE IN VACANTA WEB

Când manierele sunt în vacanţă…

O aştepţi, o planifici, o visezi şi… vine! Vacanţa mult dorită a început. Și când să te bucuri mai tare… te întâlneşti cu un soi de mitocănie care îţi strică starea de spirit chiar de la aeroport. Desigur, fiind pe modul „vacanţă”, ideal este să fii cât mai relaxat, tolerant şi mai ales să tratezi totul cu mult umor. Există multe gesturi cu care putem deranja, iar uneori oamenii nici măcar nu realizează unde au greșit. Cei care le cunosc cel mai bine sunt cei care călătoresc cel mai mult. Așa că am întrebat cinci oameni care au făcut din călătorie un stil de viață, ce îi deranjează atunci când călătoresc? Care sunt cele mai frecvente greşeli de comportament pe care le-au întâlnit? Răspunsurile lor pot constitui un mic ghid al ”nebunelor” maniere în vacanță. Sunt oameni care au zburat multe mii de kilometri, au văzut zeci de ţări şi au întâlnit sute de obiceiuri.

Cristina Toader, fostă stewardesă

Cristina Toader (fostă stewardesă, scrie pe cumajungistewardesa.ro) a vizitat aproape 90 de destinaţii în toate colţurile lumii. Şi, bineînţeles, observă tot ce e neplăcut în avion.

Dat fiind că am atâtea ore de zbor, atât ca stewardesă cât şi ca pasager, majoritatea lucrurilor care mă deranjează se referă la călătoria cu avionul. O să menţionez câteva dintre ele. Mă deranjează pasagerii care întârzie prea mult în duty free pentru că întreg avionul trebuie să aştepte pentru 2-3 oameni care nu au ţinut cont de ora de îmbarcare. Mai există şi veşnica problemă legată de bagaje. Eu respect regulile impuse de compania aeriană vizavi de dimensiunea bagajului de cabină, dar nu toţi cei din jur fac asta. Şi atunci se întâmplă ca, din cauza celor care au urcat la bord cu bagaje extrem de mari, tu să fii nevoit să trimiţi la cală unicul tău bagaj, fiindcă nu mai este loc în avion.
Ca şi stewardesă, dar şi ca pasager, mă deranjează cei care călătoresc cu avionul şi au senzaţia că ştiu ce trebuie să facă mai bine decât membrii echipajului. Refuză să îşi pună centura de siguranţă, să îşi închidă telefonul sau să îşi urce valiza de sub scaun în compartimentul de deasupra. Regulile sunt făcute special pentru siguranţa lor şi a celor din jur. Poate e un defect profesional, însă chiar am o problemă cu nerespectarea indicaţiilor date de conductor/pilot/stewardesa/şofer, etc.

Oamenii trebuie să ţină cont de faptul că spaţiul în avion este limitat. Tocmai de aceea am mereu grijă să nu am prea multe bagaje şi nici să nu acaparez mânerele scaunelor. Totuşi, mulţi pasageri nu ţin cont de limita personală şi îţi invadează spaţiul personal atât fizic (cu bagaje puse peste tot) cât şi verbal (vorbind extrem de tare, deranjând pe toată lumea din jur). Mai există şi situaţii în care cel cu care împarţi rândul, în avion, devine extrem de prietenos şi pune multe întrebări indiscrete şi personale. Din păcate nu ai multe variante de scăpare, fiind blocat în avion. Încerci să răspunzi politicos sau… să adormi.

Pe zborurile scurte, europene, nu am o problemă dacă în spatele meu se află un copil care trage de scaun, dă cu picioarele, plânge sau vorbeşte foarte tare. Încerc să fiu înţelegătoare şi chiar să dau o mână de ajutor părinţilor, pentru a-l distra. Însă, atunci când vorbim despre un zbor de 8-10 ore, eventual transatlantic, în care inevitabil apare oboseala şi toţi pasagerii încearcă să doarmă, un astfel de copil neastâmpărat devine o problemă. Şi ca să „ieşim” din avion,  mi s-a întâmplat să aud pe stradă, în străinătate, români care vorbesc urât pentru că au senzaţia că nu îi înţelege nimeni. Uită că în jurul lor se pot afla şi alţi români care înţeleg toate înjurăturile sau comentariile despre cei din preajma lor şi că, oricum, nu este frumos să vorbeşti aşa în faţa unor oameni care nu te înţeleg.”

Mihaela Popa a fost o mare corporatistă, dar i s-a întâmplat inevitabilul: s-a săturat şi şi-a luat „lumea în cap”. A prins-o virusul călătoriilor, face nişte fotografii superbe şi acum contul ei de Instagram, World Travel Bug, are aproape 60.000 de urmăritori. Scrie și pe blogul ei, mai mult în engleză.

Mihaela Popa, World Travel Bug

Cum era de aşteptat, cel mai mult o supără „momentul în care în sfârşit ai găsit cadrul perfect şi câteva persoane drăguţe care să aştepte să faci fotografia şi se găseşte întotdeauna cineva care să între în cadru, căci cumva reuşeşte să nu vadă ce se întâmplă în jurul lui… În general nu suport invadarea spaţiului personal, fie că este în avion, la coadă la check-in, taxi sau oriunde altundeva. Mi se pare normal ca toţi să respectăm o anumită distanţă fizică faţă de persoana de lângă noi. În anumite culturi nu prea se practică acest lucru (vezi China şi în general Asia), iar în altele, chiar dacă se practică, se vor găsi întotdeauna persoane nerăbdătoare sau precipitate care să se strecoare. Mai sunt şi persoane care din nerăbdare nu reuşesc să vadă că există o „coadă” şi se bagă tot timpul în faţă.

Ca un om care a călătorit mult în ţări foarte diferite am observat că mulţi turişti nu încearcă să se adapteze absolut deloc la cultura/obiceiurile ţării pe care o vizitează. De exemplu, ţările arabe şi foarte multe ţări asiatice au nişte reguli foarte stricte în ceea ce priveşte îmbrăcămintea sau comportamentul. În sudul Indiei nu aş merge niciodată în pantaloni scurţi sau în ceva foarte decoltat. Şi văd foarte multe persoane care ignoră aceste reguli elementare, iar apoi se plâng că sunt „privite intens” de localnici.

Şi tot legat de diferenţe, unul dintre lucrurile care mă deranjează cel mai tare este atitudinea superioară a „vestului” faţă de „est”, sau, în general, a ţărilor dezvoltate faţă de cele mai puţin dezvoltate. Faptul că o persoană s-a născut şi trăieşte în Vietnam nu o face cu nimic inferioară unui englez de exemplu. Poate că are mai puţini bani, poate că nu îşi poate permite la fel de multe din punct de vedere financiar, dar asta nu o face o persoană de rang inferior căreia să i te adresezi cu superioritate. Dacă stai şi observi cum vorbesc turiştii cu localnicii, vezi foarte multe exemple de genul ăsta. Şi nu în ultimul rând nu îmi place când oamenii vorbesc foarte tare, mai ales într-un wellness resort. Dacă aş fi pe o plajă de party din Ibiza sau în Mamaia Nord, ok, ştiu că asta mă aşteaptă, dar când merg pentru relaxare, e supărător. Acelaşi lucru e valabil şi la hotel, când oamenii se întorc târziu de la o petrecere noaptea (sau dimineaţa devreme) şi nu au nici cel mai mic respect pentru orele de odihnă ale celorlalţi. Nu pot să număr de câte ori am tresărit la închiderea unei uşi vecine cu cel mai mare zgomot posibil!

Mihai Jurca  este un mare pasionat de călătorii și scrie despre asta pe blogul lui.  Știu din surse sigure că mereu are dor de ducă!

Mihai Jurca, blogger de călătorii

Iată lista cu cele mai deranjante obiceiuri pe care le-a întâlnit:

Îmi place să cred că am devenit imun la derapajele comportamentale ale celor din jur. Nu de alta, dar de ce să-mi stric vacanţa lovindu-mă de aceste “nimicuri”, când le pot ignora şi pot trece mai departe!? E ca şi cum în traficul bucureştean te-ar enerva fiecare şofer care nu semnalizează sau fiecare maşină oprită pe avarii taman în mijlocul drumului.

Totuși nu o să înţeleg niciodată îmbulzeala de la îmbarcarea în avion. Am călătorit cu avionul de atâtea şi atâtea ori, şi nu am observat ca cei care se urcă primii să ajungă cu 20 de minute mai devreme la destinaţie. Sau n-oi fi fost eu atent. 🙂 E valabil şi la debarcare, atunci când pare de bonton să ocupi rapid culoarul avionului şi să te împingi chiar dacă uşile avionului nici nu s-au deschis. Pe vremuri mă iritau şi cei care dădeau din coate pentru a găsi cadrul perfect pentru o fotografie într-un loc aglomerat și apoi nu se mai dădeau plecaţi. Să vorbim şi despre “prosoparul” de 7 dimineaţa? Da, da, îl ştiţi şi voi. Acel personaj care se trezeşte cu noaptea în cap că să ocupe cele mai bune 10 locuri din primul rând de la piscină, cu prosoape.

Mor când văd turişti la micul dejun care pun mâna pe 4 chifle şi o iau de abia pe a 5-a pe care o ating. Dar unde nu e (educaţie), nici Dumnezeu nu cere.

Dar repet, depinde numai de noi să ne construim propria atmosferă protectoare. Şi aşa viaţă e scurtă, e păcat s-o stricăm cu banalităţi.

Răzvan Pascu este și el un tip tolerant, mai ales când e vorba de oamenii care sunt în vacanță. Dar, pentru că este consultant în marketing turistic, e atent mai degrabă la comportamentul celor care oferă servicii în turism.

Razvan Pascu, consultant în marketing turistic

Ştiu că este omeneşte să greşeşti, de aceea sunt destul de împăciuitor şi nu mă enervez foarte repede, înţeleg că oamenii care lucrează în turism, în restaurante, terase, hoteluri, agenţii de turism, sunt solicitaţi la maximum pe perioada verii şi toată lumea trage de ei. Însă există ceva peste care nu pot trece: lipsa de respect şi lipsa bunului simţ. Mă enervează foarte tare cei care greşesc şi nu recunosc asta, cei care mint, cei care încearcă să mă păcălească sau cei care îmi înşeală încrederea sau mă iau de fraier. Peste toate, în rest, pot trece. Inclusiv peste aglomeraţie, deşi nu o suport, pot înţelege că aşa se întâmplă peste tot în lume în full-sezon.

Cezar Dumitru este cunoscutul blogger de călătorii ImperatorTravel. Numărase ultima oară pe blogul lui 114 ţări vizitate, dar tocmai s-a întors dintr-o călătorie, aşa că nu bag mâna în foc că este actualizată cifra.

Cezar Dumitru, blogger de travel

Răspunsul lui Cezar la întrebarea mea îl califică pentru titlul de Zen Master, dar sunt sigură că mai sunt chestiuni pe care nu le zice. 🙂
Acum câteva zile am primit provocarea să povestesc ce poate să îmi strice o vacanţă. Prima reacţie a fost „nimic”. Eu încerc să experimentez ce îmi place şi ce mă atrage şi să mă înconjor de oameni cu care rezonez. Ăla de la 5 paşi de mine scuipă seminţe pe jos? Să fie sănătos.
Apoi mi-am pierdut bagajul. Mă rog, a întârziat vreo 10 zile şi atunci am zis, ei bine, uite asta chiar îmi strică vacanţa. Ce să fac fără haine, medicamente, produse de igienă, etc, în pustietăţile Madagascarului. Dar m-am descurcat – am găsit nişte tricouri numărul meu, ciorapi, iar colegii de călătorie m-au ajutat cu altele – de la sprayuri împotriva ţânţarilor, la papuci. Ei bine, nici asta nu mi-a stricat vacanţa.
Apoi, am citit mai bine cerinţa Danei – e vorba de comportamentul celor din jur. Hmm… cum ziceam, nu-mi pasă de bădărani sau nesimţiţi. Mulţi zic că românii în vacanţă sunt nişte ţărani. Nu e adevărat, nu aţi cunoscut turiştii ruşi şi israelieni pentru a descoperi care este vârful bădărăniei turistice la nivel planetar. Dar nici chiar ăia nu mă enervează. Pur şi simplu îi ignor. Poate ce m-ar enerva sunt petrecerile în hoteluri până la primele ore ale dimineţii. Slavă Domnului, nu am avut parte de prea multe şi mi-am pus dopurile în ureche şi m-am culcat. Aşa că e greu ca ceva să îmi strice vacanţă… pentru că dincolo de o bulă enervantă, poţi descoperi nişte locuri incredibile, oameni fantastici şi experienţe de neuitat.

Este foarte adevărat că, așa cum am spus încă de la început, atitudinea fiecăruia în fața unor situații neplăcute poate face diferența între o criză de nervi sau o porție bună de râs. Dar la fel de adevărat e că atunci când plecăm în călătorii, manierele noastre nu ar trebui să fie și ele în vacanță. Deşi pare complicat să cunoşti atâtea reguli, calitatea unui om manierat nu este aceea că a citit toate cărţile despre bune maniere, ci aceea că se gândeşte firesc la cei de lângă el. E o vorbă românească „ce ţie nu îţi place, altuia nu face”. Chiar așa, vouă ce nu vă place? Aştept comentariile voastre nu cu scopul de a fi răutăcioşi, ci cu scopul de conştientiza! În rest, bon voyage!

 

 

5 Comments

Lasă un răspuns