cehov

8 lucruri pe care le fac oamenii civilizați, de Anton Cehov

În martie 1886 (la doar 26 de ani) scriitorul și medicul rus Anton Cehov îi scria această epistolă fratelui său mai mare Nikolai, în speranța că îl va convinge să renunțe la stilul său de viață distructiv. Nikolai era un pictor talentat, dar devenise alcoolic, ba chiar dormea uneori pe străzi. Scrisoarea lui Anton Cehov nu a reușit să îl salveze, dar, prin cele 8 calități ale oamenilor civilizați pe care le conține, a rămas, peste veacuri, un ”manual” de bună-cuviință.

”Moscova, 1886

(…)
Mi te-ai plâns adeseori că “nimeni nu te înţelege”. De asta nu s-au plâns nici măcar Goethe şi Newton. S-a plâns numai Hristos, dar El nu vorbea despre propria persoană, ci despre învăţătura Sa. Toţi te înţeleg perfect. Dacă nici măcar tu nu te înţelegi, nu-i învinui pe ceilalţi.

Te asigur că, în calitate de frate şi apropiat al tău, te înţeleg şi din tot sufletul te compătimesc. Cunosc foarte bine toate calităţile tale, le apreciez şi am cel mai adânc respect pentru ele. Eu, dacă vrei, ca dovadă că te înţeleg, pot să ţi le enumăr.

După mine eşti bun, prea bun aş zice, mărinimos, nu eşti egoist, te împarţi până la ultimul bănuţ, sincer. Îţi sunt străine invidia şi ura, eşti ingenuu, îţi este milă de oameni şi animale, nu eşti meschin, nu eşti ranchiunos, ai încredere în semenii tăi. Ai fost înzestrat de sus cu ceva ce nu are toată lumea: ai talent. Acest talent te situează deasupra a milioane de oameni, pentru că pe pământ este un artist la 2 milioane de oameni. Talentul te situează mai presus: chiar dacă ai fi fost broască râioasă sau ţestoasă şi atunci te-ar fi respectat, pentru că talentului i se iartă totul. Ai un singur neajuns. De la el ţi se trag toate problemele. Defectul tău e lipsa totală de educaţie. Iartă-mă, desigur, dar veritas magis amicitiae (adevărul mai presus de prietenie).

Ideea e că viaţa are propriile condiţii. Pentru a te simţi ca peştele în apă într-un mediu de intelectuali, pentru a nu fi străin în mijlocul lor şi să nu te apese, trebuie să fii binecrescut. Talentul te-a adus în acest mediu, îi aparţii, dar te atrage în afara lui şi trebuie să balansezi între publicul cultural şi locuitorii de vizavi. Îşi pune amprenta şi provenienţa din clasele de jos. E greu să o învingi, deosebit de greu.

Oamenii educaţi, în opinia mea, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1. Respectă personalitatea umană și, astfel, sunt întotdeauna buni, blânzi, amabili, îngăduitori și gata să dea o mână de ajutor. Nu fac mare caz dacă le lipsește un ciocan sau o radieră; dacă locuiesc împreună cu cineva, nu privesc lucrul acesta ca pe o favoare pe care o fac acelei persoane și, atunci când pleacă, nu spun „nu se poate trăi cu tine”. Iartă vacarmul și frigul, și carnea arsă, și vorbele de duh, și prezența străinilor în casele lor.
2. Nu sunt miloși doar cu cerşetorii şi pisicile. Ei suferă şi pentru ceea ce nu se poate vedea cu ochiul liber.
3. Respectă proprietatea altora şi de asta îşi plătesc datoriile.
4. Sunt curaţi la suflet şi le este frică de minciună ca de foc. Nu mint nici cu cele mai mărunte lucruri. Minciuna este jignitoare pentru cel ce o ascultă şi îi scade respectul faţă de cel care o spune. Ei nu pozează, se comportă pe stradă la fel că acasă, nu se fălesc dinaintea celor mai sărmani ca ei. Nu sunt înclinați spre flecăreală și nu-și împovărează ascultătorii cu confesiunile lor. Din respect pentru urechile celorlalţi, de multe ori aleg să tacă decât să vorbească.

5. Ei nu se victimizează pentru a obţine compasiune şi ajutor de la ceilalţi. Nu se joacă cu inimile celorlalți pentru ca aceștia să ofteze și să le ofere atenție. Nu spun „Sunt neînțeles!” sau „Nu sunt dorit!” pentru a crea drame ieftine, vulgare, răsuflate, false.

6. Nu sunt vanitoşi. Nu le pasă de lucrurile frivole ca celebritatea (…), nu se entuziasmează de primul întâlnit la “Salon de Varietes”, nu doresc să fie cunoscuți prin taverne… Dacă fac o faptă bună, nu pășesc țanțoș ca și când ar fi săvârșit o minune și nu se fălesc că au intrat acolo unde alții nu au fost admiși… Cei cu adevărat talentați se țin cât mai departe de ochii lumii. Până și Krîlov spunea că un butoi gol sună mai tare decât unul plin.

7. Dacă au talent, îl respectă. Sacrifică pentru el odihna, femeile, vinul, vanitatea… Sunt mândri de talentul lor.

8. Ei caută să-şi cultive simţul estetic. Nu pot adormi îmbrăcați, nu pot să vadă crăpături în ziduri din care ies gândaci, nu pot să respire aer toxic, nu pot păși pe unde a scuipat altcineva, nu mănâncă direct din oala de pe aragaz. Caută cât de mult posibil să se înfrâneze și să-și înnobileze impulsul sexual… De la o femeie nu își doresc o parteneră cu care să împartă patul… Nu caută genul de dibăcie pe care o au cele care spun minciuni neîncetat. De la o femeie își doresc, în special dacă sunt artiști, spontaneitate, eleganță, compasiune, instinct matern… Nu dau peste cap vodcă la orice oră din zi sau din noapte, nu se poartă ca porcii. Beau doar când sunt liberi, la ocazii. Pentru că-și doresc mens sana in corpore sano (o minte sănătoasă într-un corp sănătos).

Și așa mai departe. Asta este ceea ce fac oamenii culți. Pentru a fi cult și a nu fi sub nivelul mediului tău, nu este suficient să fi citit The Pickwick Papers și să fi învățat pe de rost un monolog din Faust …

Este însă nevoie de trudă constantă, zi și noapte, lecturi consecvente, studiu, voință. Fiecare oră dedicată este prețioasă. Trebuie să renunți la vechiul tău stil de viață și să o iei de la capăt. Vino acasă. Aruncă sticla de vodcă, întinde-te pe canapea și pune mâna pe o carte. Acordă-i o șansă lui Turgheniev. Nu l-ai citit niciodată.

Trebuie să renunți la vanitatea ta, nu mai ești copil… Vei avea 30 de ani curând. E timpul!
Te aștept… Cu toții te așteptăm.

Al tău,
A. Cehov”

Dacă iubiți înțelepciunea, chiar și atunci când vine de la un anonim, vă invit să citiți și vorbele pline de duh ale lui Tanti Rozi,  bătrânica oarbă de 95 de ani, dintr-un sat izolat al Românei.

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

One Comment

Lasă un răspuns