Booking.com
7 case boierești impresionante din București

7 case boierești impresionante din București

Sunt născută și crescută la București și multe îmi sunt încă mirările când descopăr câte comori puțin cunoscute are acest oraș. Printre ele o serie de case boierești care astăzi au o soartă mai bună sau mai rea, dar care au strălucit în alte vremuri.

Am pregătit pentru voi câteva povești bine închise între zidurile caselor vechi, cu puțin ajutor de la istoricul Anita Sterea, lector la Fundația Calea Victoriei.

1. Casa Melik

7 case boierești impresionante din București case boierești București

Încep cu Casa Melik, ea nu poate lipsi din simplul motiv că este considerată cea mai veche casă de locuit din oraș. Se află în inima cartierului armenesc, este construită în a două jumătate a secolului al XVIII-lea, în jurul anului 1760 și își păstrează și astăzi, intactă, arhitectura originală. Casa a fost construită de un boier cu rang de spătar (înalt demnitar la curtea domnească care purta la festivități sabia și buzduganul domnitorului, iar în lipsa acestuia era comandantul forțelor armate). Apoi, în 1822, a intrat în posesia negustorului armean Nazaretoglu, care a cumpărat-o cu 1400 de taleri. A ajuns să fie dată ca zestre Anei Nazaretoglu, măritată cu arhitectul Iacob Melik. De aceea casa poartă numele de Melik. În timpul revoluției pașoptiste această casă i-a ascuns pe Ion Heliade Rădulescu, C.A. Rossetti şi Ion Brătianu. După înăbușirea Revoluției de la 1848, soții Melik au plecat în exil timp de 9 ani la Istanbul și Paris. Când s-au întors, în 1857, au renovat clădirea. Mulți ani mai târziu, când Ana Melik a rămas văduvă, se spune că Mateiu Caragiale trecea zi de zi prin fața casei, pentru că făcuse o pasiune pentru Ana, în ciuda considerabilei diferențe de vârstă.

7 case boierești impresionante din București case boierești București

Ana Melik lasă casa moștenire comunității armene, pentru a fi folosită ca azil pentru văduvele bătrâne. Actul de donație este contestat de nepotul soțului ei, Eugen Melik, care câștigă casa în instanță. O și renovează, cu ajutorul arhitectului Paul Smărăndescu, pe la 1920. Dar apoi o pierde și se împlinește dorința Anei Melik: casa devine azil până la venirea regimului comunist, când va fi naționalizată și dată spre închiriere. Clădirea va fi salvată de Serafina și Gheorghe Răuţ, o familie de români pasionați de artă, care trăiau la Paris. Aceștia solicită statului român să transforme cea mai veche casă din București în muzeu. Este condiția lor pentru a dona statului român colecția de tablouri Theodor Pallady pe care o dețineau. Guvernul de la București acceptă, iar din anii 1970 aici funcționează Muzeul Theodor Pallady. Ceea ce înseamnă că o puteți vizita cu ușurință.

2. Casa Monteoru

7 case boierești impresionante din București case boieresti bucuresti casa monteoru

Casa Monteoru este ridicată pe Calea Victoriei de boierul Alecu Niculescu și vândută lui Grigore Monteoru, cel care ridică, pe proprietatea sa din județul Buzău, stațiunea Sărata Monteoru. Grigore Monteoru s-a îmbogățit rapid după ce, pe proprietățile sale, s-au descoperit zăcăminte de petrol. Negustorul a fost un geniu al afacerilor, dar și un om care aprecia arta și rafinamentul.

7 case boierești impresionante din București case boierești București

După ce cumpără palatul de pe Calea Victoriei, Monteoru apelează la Ion Mincu pentru renovare. Acesta va gândi totul în cele mai mici detalii, inclusiv cele legate de designul interior. Mai târziu, Nicolae Cuțarida își pune și el amprenta pe câteva elemente, în special legate de anexe. Veți întâlni multe controverse în legătură cu arhitectul care a influențat mai mult aspectul acestei case spectaculoase, eu vă spun însă care sunt concluziile din toată documentarea mea. Important până la urmă e că palatul este o adevărată lecție de arhitectură și design interior.

7 case boierești impresionante din București case boierești București

Grigore Monteoru oferă casa ca zestre fiicei sale, căsătorită Elena Lascăr Catargi. Dar înainte de asta face o ultimă renovare. La final, palatul nu a arătat niciodată mai bine. Tavane pictate, tapițerii de mătase, oglinzi venețiene, coloane de marmură, candelabru comandat special la Paris, mobilă de la Viena și Paris. Iar în curte aduce trei statui grecești, din care astăzi a rămas una.

7 case boierești impresionante din București Casa Monteoru (3)

Și această construcție a intrat în posesia statului român, după un act de donație al Elenei Lascăr Catargi către Asociația Română a Legăturilor cu Uniunea Sovietică. Potrivit moștenitorilor această “donație” s-a făcut cu pistolul la tâmplă.

7 case boierești impresionante din București case boierești București

A fost sediul delegației diplomatice a Poloniei (care se pare că a tratat cu respect locul), apoi casă de protocol și sediul Uniunii Scriitorilor din România. Între timp a fost recâștigată de moștenitori în instanță, nu se poate vizita în interior, dar eu am participat prin 2018 la un eveniment privat organizat aici. Din păcate, în ultimii ani nu am observat nicio îmbunătățire legată de casă, grădina ei este închiriată pentru rulote cu mâncare și băutură, dar investițiile lipsesc cu desăvârșire.

Casa Vernescu sau Casa Lenș-Vernescu

7 case boierești impresionante din București case boieresti bucuresti casa vernescu

À Côté de Casa Monteoru, este Casa Vernescu, una dintre cele mai frumoase case de sfârșit de secol XIX de pe Calea Victoriei. A fost ridicată de Filip Lenș în 1821 și oferită soției, Lisaveta Balotescu-Cărpinișanu, ca dar de nuntă. Din nefericire, are loc un incendiu la scurt timp după ce a fost terminată. Însă Filip Lenș o reface și mai frumoasă, în 1822. După moartea lui Lenș, în 1853, palatul începe să se degradeze. Perioada coincide cu începutul Războiului Crimeei și aici se stabilește sediul Ministerului de Război și apoi al Statului Major al armatei ruse. Legendele urbane spun că în această perioadă casa a fost vizitată chiar de Lev Tolstoi.

7 case boierești impresionante din București case boierești București

Palatul mai suferă un incendiu în 1882, iar în 1886 este cumpărat de Gheorghe Vernescu, căruia apropiații îi spuneau Gună (pe internet îl veți găsi deseori Guță). Acesta a fost avocat și om politic, unul dintre întemeietorii Partidului Liberal. Redă viața și strălucirea casei cu ajutorul arhitectului Ion Mincu, care o extinde și reamenajează. Dar și a pictorului George Demetrescu Mirea, care pictează casa în interior. Aceasta este perioada de glorie palatului. După moartea lui Gheorghe Vernescu, moștenitorii vând casa statului român și astfel ajunge sediu al Ministerului Economiei Naționale, Ministerului Industriei și Comerțului și chiar pentru Guvernul României.

7 case boierești impresionante din București case boierești București

În 1944 palatul este rechiziționat de armata rusă, care distruge mare parte din picturile murale, pierdute astfel pentru totdeauna. După 1945, casa este preluata de guvernul Groza și, până în 1990, a fost folosită de diferite ministere drept casă de protocol. După 1990, a fost disputată între Ministerul Culturii și Uniunea Scriitorilor. Cea din urma a primit-o în concesiune pentru 49 de ani și a închiriat-o unui cazino. Desigur, se poate vizita în măsura în care intrați în calitate de client.

4. Casa Dinu Lipatti

7 case boierești impresionante din București case boierești București

Casa Dinu Lipatti, de pe Bulevardul Lascăr Catargiu, este ridicată în 1902 de Petre Antonescu, în stil art nouveau, pentru familia muzicianului. Este una dintre primele lucrări de arhitectură ale lui Antonescu, care mai târziu a impus stilul național românesc în toate marile sale proiecte. Se povestește că, atunci când repeta Dinu Lipatti în casă, oamenii se strângeau pe trotuar să-l asculte. Grădina casei era și ea spectaculoasă cu multe flori, mai ales crini roși. Puține detalii apar despre această construcție, care e imposibil să nu vă atragă atenția dacă treceți pe lângă ea. Pe dinăuntru mai știm că, în vremurile bune, pereții erau decorați cu lambriuri de lemn și tapițerii de mătase.

Casa are șase camere plus alte două la mansardă. S-a aflat în centrul unui scandal în anul 2016, când a fost scoasă la vânzare prin licitație publică, deși este inclusă în lista monumentelor istorice și statul român trebuia notificat înainte. Vânzarea a fost blocată, iar ulterior casa a fost închiriată de Primăria Municipiului București și introdusă în circuitul cultural al Capitalei.  În luna martie a anului 2018 a fost inaugurat proiectului Casa Artelor „Dinu Lipatti” astfel că aici au loc numeroase evenimente pentru public și astfel că o mare parte din casă poate fi văzută cu ocazia acestor evenimente.

5. Casa Titulescu

7 case boierești impresionante din București case boierești București

Casa Titulescu este situată pe  Șoseaua Kiseleff și a fost construită pentru familia marelui diplomat român Nicolae Titulescu. Nicolae Titulescu (1882-1941), a fost diplomat, jurist, profesor și unul dintre cei mai mari oameni politici români, desemnat președinte al Ligii Națiunilor. Acesta a apelat, pentru construcția casei, la arhitectul Ion Berindey. 

7 case boierești impresionante din București case boierești București

În această casă funcționează acum Fundația Europeană Titulescu. Acest lucru a contribuit la salvarea ei, pentru că a fost renovată cu bani publici și a păstrat numeroase obiecte de patrimoniu, mobilier, covoare de Tabriz, porțelanuri și tablouri. Și aici au loc, din când în când evenimente, dar, cu puțin noroc, este posibil să vi se permită vizitarea și într-o zi obișnuită.

6. Casa Doina – Bufetul de la Șosea

7 case boierești impresionante din București case boierești București

I s-a mai spus și ”Bordeiul” de la Șosea, astăzi este Casa Doina. Deși este o bijuterie arhitecturală, aici a funcționat întotdeauna un restaurant. Clădirea este ridicată în stil neoromânesc (sau național românesc) de Ion Mincu. Este una dintre primele clădiri în acest stil construite în București. Proiectul a fost propus pentru pavilionul românesc al expoziției internaționale de la Paris, din 1889. Se dorea a fi un model de ”cârciumă românească”. Din motive financiare nu se va realiza pentru expoziție, dar va fi construită în 1892, din grija lui P.P. Carp, ministrul lucrărilor publice la acel moment. Ion Mincu – creatorul unui stil de arhitectură națională românească – se inspiră pentru acest proiect de la casele și conacele vechi oltenești. Restaurantul a avut mereu o foarte frumoasă grădina iubită de bucureșteni pentru liniște și intimitate. Și astăzi funcționează tot ca restaurant, deci o puteți admira oricând.

7. Casa Librecht sau Casa Universitarilor

7 case boierești impresionante din București case boierești București
Casa Universitarilor Strada Dionisie Lupu 46

Casa Librecht este poate cea mai cunoscută din această listă cu frumoase case boierești din București. O știți sub numele de Casa Universitarilor. Este ridicată de Cezar Librecht, bancher și director al Poștelor, un bun prieten al lui AL. I. Cuza, cunoscut ca personaj principal în primul mare scandal de corupție din istoria modernă a României.

7 case boierești impresionante din București case boierești București

Clădirea este ridicată în stil neogotic, un stil nu foarte prezent în București. Arhitectul dalmat Luigi Lipizer o proiectează și o împodobește cu geamuri din cristal de Boemia, coloane impunătoare și nenumărate elemente decorative. După abdicarea lui Cuza, Cezar Librecht este nevoit să plece din țară, astfel casa este cumpărată prin licitație de Gheorghe C. Filipescu. Acesta o va dona Eforiei Spitalelor, ajungând să găzduiască un cămin de copii. În 1946, Eforia Spitalelor este desființată, iar proprietățile acestei instituții intră în posesia Ministerului Învățământului. Construcția ajunge astfel să găzduiască, până astăzi, Casa Universitarilor. În zilele noastre ea aparține Universității București, iar prin 2022 auzisem că se pregătește o restaurare. Nu știu dacă a mai început. O vreme era accesibilă pentru că aici au funcționat o terasă și un restaurant și deseori în interior au avut loc diverse târguri și evenimente.

Îţi recomand să citești și  10 curiozităţi din istoria Bucureştiului sau articolul despre Casa Bosianu | Locul întrunirilor secrete pentru Mica Unire, dar şi să te abonezi la newsletter pentru mai multe povești de bonton.

Te invit să urmărești poveștile mele și pe FacebookYoutube, Instagram sau Tik Tok

author avatar
Dana Gonț Jurnalist, blogger de călătorii
Jurnalist de televiziune cu peste 20 ani experiență (B1TV, Digi24, Prima Tv), blogger de călătorii și specialist în comunicare și promovare turistică. Dacă apreciezi ce scriu, te rog susține această activitate cu o donație către Asociația Bonton pentru Oameni și Cultură, Cont IBAN RO78BTRLRONCRT0CQ6938301, CIF 48710592. Găsești datele și pe asociatiabonton.ro

92 Comments

  • Corneliu Enache

    10/03/2023 at 19:39

    In anii ’54-’55, tatal meu, fost antreprenor general, a renovat casa universitarilor(eu fiind mic copil). Prin anul 1969-1970, o renovare majora a avut loc, de asemenea, sub conducerea tatlui meu. In acea perioada eram student la fac. de constructii si am lucrat varala santier. O practica deosebita pentru mine. Am lasat o nota cu numele celor implicati in proiect, inclusiv al meu, si cu mentionarea activitatii mete ca student si viitor inginer. Nota a fost facuta sul si plasata incurnica unor lampi mascate la nivelul tavanului intr-una din salile mari. (Nu pot spune exact care). Au trecut peste 50 de ani… Va mai fi fiind acolo? Ce stiu sigur e ca banii aruncati de mine in fundatii ale lucrarilor ulerioare pe care le-am condus sunt in mod sigur in beton.

    Răspunde
    • Dana Gonț

      13/03/2023 at 18:12

      Frumoasă poveste! Am făcut cândva un reportaj despre Cazinoul Constanța și în el era un interviu cu un deținut politic care a lucrat în anii 50 la restaurarea lui. Domnul spunea atunci în premieră despre biletele lăsate prin ziduri. M-am întrebat mereu dacă vor fi găsite. Am rămas surprinsă să aflu de la știri că acum, cu ocazia restaurării, au fost găsite. Deci… cine știe? Cândva poate aud și de biletul dvs și mă voi bucura că ați povestit aici despre el. Mulțumesc!

      Răspunde
  • daiana popa

    28/04/2020 at 01:20

    Mulțumesc Dana Gonț!
    Incă o emisiune pentru care renunțam fără regrete la siesta de duminică, a dispărut fără urmă dintre și așa, tot mai puținele producții culturale românești. Adesea rulez zeci de canale și termin prin a-mi sorbi cafeaua in fața unei sticle fumurii și reci! Ma uit cu invidie la francezi, britanici si italieni cu patrimoniul lor inepuizabil, ce cult al restituirilor au!
    Vă regăsesc acum cu bucurie in acest spațiu și salut gestul patriotic de a readuce memoriei românești atât de sărăcite, câteva crâmpeie de istorie recuperată!

    Răspunde
    • Dana Gonț

      28/04/2020 at 10:13

      Mulțumesc și eu că mi-ați dus dorul și m-ați căutat. Bonton va rămâne și pentru mine proiectul meu de suflet, pentru că l-am creat după gusturile și valorile mele. Dar nu m-am mai potrivit cu timpurile. De fapt, niciodată nu m-am potrivit.
      Mulțumesc, sper să mai reveniți pe blog sau să mă urmăriți și pe pagina de Facebook. Să fim bine!

      Răspunde
  • Morarasi Marioara

    27/04/2020 at 10:58

    Va multumesc pentru aducere aminte.

    Si eu sunt bucuresteana, nascuta, crescuta, dar viata te risipeste si uiti de locurile frumoase… Singurele pe care le stiam, caci am copilarit pe Calea Victoriei sunt Casa Vernescu si Casa Monteoru – ma jucam pe-acolo.
    Sper ca dupa ce va trece totul, si daca sunt sanatoasa, voi lua la pas Bucurestiul!
    Inca odata, multumesc!

    Răspunde
  • Dan Romașcanu

    12/07/2019 at 06:10

    Este o MICĂ picatură… Sunt încă multe mii asemenea „bătrâne doamne” în toată Românica, ce-și asteaptă bunavoința unui ochi și o punguță cu parale, ca să redevină ce-au fost și să demonstreze un parcurs temeinic al arhitecturii noastre.

    Răspunde
    • Dana Gonț

      18/07/2019 at 01:33

      Așa este, sunt o picătură din imensul patrimoniu al acestei țări. Și atât de multe astfel de ”bătrâne doamne” au fost lăsate să se distrugă iremediabil. Un ”genocid” arhitectural pentru care nu răspunde nimeni.

      Răspunde
  • Nicu

    27/01/2019 at 19:08

    In timp ce citeam, tocmai am mancat o felie de paine cu untura si ceapa. Bun articolul. Ma gandeam, oare stiti sa faceti si o mamaliga la fel de buna ?

    Răspunde
    • Dana Gonț

      27/01/2019 at 19:13

      Încurcate sunt căile inspirației. Și dacă nu știu… ce se schimbă? Și dacă știu… ?
      Domnule dragă, cum fac mămăliga este pentru mine și familia mea. Cum scriu, este pentru cei care au dorința să citească.
      Restul e tăcere. 🙂

      Răspunde
    • Musceleanu

      19/04/2022 at 14:45

      Articolul si subiectul D-nei Dana Gonț este superb . Scoate la iveala imensele valore culturale ale Romaniei .
      Din pacata mai sint inca neciopliti care doar in timp vor dispare ca selectie naturala …

      Răspunde
  • Ionescu Marian-Valentin

    24/12/2018 at 08:28

    superb si interesant articol,de asemenea completarile cititorilor ajuta foarte mult la creionarea situatiiilor in care se afla aceste vestigii tacute ale trecutului;cu mare placere astept viitoare articole despre cladirile mentionate de ceilalti cititori!!!
    CRACIUN FERICIT!!!!!!

    Răspunde
  • Alex C

    13/05/2018 at 23:17

    Multumesc si eu pentru un articol interesant, incarcat de istorie si fotografii de calitate. Am primit putin inainte o postare despre casa fostului Primar Halaicu (inclusiv cu poze de interior); la articolul respectiv cineva adaguase comentarii, comparand cu una din vilele lui Ceausescu. Contrastul intre acele doua case si acestea este izbitor 🙂

    Ce cred insa ca LIPSESTE este o localizare mai exacta a caselor: strada si numarul, cel putin. „in inima Cartierului Armenesc” sau „pe Calea Victoriei” nu ajuta din cale-afara de mult.

    Răspunde
    • Dana

      14/05/2018 at 00:02

      Mulțumesc pentru aprecieri. Nu m-am gândit că ar fi necesară o localizare mai precisă. Pe de o parte cele care se pot vizita mi se par foarte cunoscute și la un click distanță, iar la cele care nu se pot vizita, adresa nu ne ajută prea mult. Dar acum realizez că aceasta era doar perspectiva mea, poate câte o adresă era utilă. Mulțumesc mult!

      Răspunde
  • Mario GEORGESCU GHIDANAC

    04/11/2017 at 22:00

    Reportaj foarte frumos si instructiv, insa dupa parerea mea nu ar fi trebuit sa lipseasca case mai frumoase si
    pline de istorie din Bucuresti: „Casa Cesianu-Racovita”, „Palatul Sutu”, „Palatul Cantacuzino” (actualul Muzeu
    George Enescu) sau Palatul B.N.R.

    Răspunde
  • Gabriela

    04/11/2017 at 18:35

    Frumos articolul si interesant pentru generatia mea dar mai ales pt r.generatia nepoatei mele .Ar fi interesant daca Ministerul Invatamantului ar introduce o ora in care sa se vorbeasca despre aceste adevarate valori ce oglindesc acea perioada istorica cand Romania ,Bucurestiul erau niste repere de toata cinstea pentru cei ce doreau sa ne viziteze si nu numai.Ministerul Turismului nu face nimic pentru a schimba opinia turistilor straini,Serviciile de diplomatie ca si inexistente in a schimba ceva in aceasta directie ..’..Factori DEcizionali”trezirea nu dormiti in scaune comode aducatoare de beneficii materiale…..faceti ceva si pentru tara.

    Răspunde
    • Emanoil

      30/01/2018 at 09:27

      Doamna Gabriela! Există un asemenea minister în România? Despre ce diplomație vorbiți Stimată Doamnă? Are țara asta așa ceva?

      Răspunde
  • surubaru adrain

    20/10/2017 at 23:27

    Bucureștiul rămâne marea frumusețe a orașelor românești, orice s-ar spune despre alte frumuseți urbane ale țării! Fie el veșnic tot mai înfloritor!

    Răspunde
  • Aurel Ionescu

    16/07/2017 at 18:43

    Foarte frumoasa prezentarea si fotografiile. Felicitari distinsei autoare!
    O rugaminte: pe viitor, retineti ca soseaua Kiseleff este numai soseaua Kiseleff. Nu este si nu a fost niciodata bulevardul Kiseleff.
    In Bucuresti, mai sunt cateva artere care nu sunt nici strada, nici cale, nici bulevard, doar „sosea”: Mihai Bravu, Stefan cel Mare, Titulescu, Orhideelor si inca cateva.
    Va doresc numai bine,
    A. Ionescu

    Răspunde
    • Dana

      08/07/2017 at 12:51

      Știu casa, dar nu știu situația ei legală, nici istoricul. Mulțumesc că ați citit, mai treceți pe aici, pregătesc mai multe articole pe teme similare. 🙂

      Răspunde
  • Anonim

    27/06/2017 at 23:57

    Impresionant! Eu, care am impresia că aparțin veacului al XIX-lea, am nostalgii și melancolii – poate, ridicole – de câte ori văd astfel de „vestigii” scăpate miraculos de coasa istoriei și a timpului. Câtă frumusețe! Ce păcat că nu este suficient cunoscută și că, în goana lor după înavuțire rapidă, vajnicii noștri conducători uită esențialul!

    Răspunde
  • Doina

    06/06/2017 at 07:57

    Superb articolul , ma face sa ma transpun in acele vremuri,in care mi-ar fi placut sa traiesc.Ma plimb foarte des pe strazile vechiului Bucuresti si admir cladirile vechi,pacat ca multe sunt parasite si lasate in paragina.

    Răspunde
  • alacramioara Stoenescu

    22/05/2017 at 15:50

    Lacramioara Stoenescu-22.05 2017
    Ca scriitor, imi place sa descriu in romanele mele interioarele si exterioarele unor case vechi. Vezi : „In Labirintul Roşu”, (vila de pe strada Sft. Constantin nr 13), „Imigranta din Bigginn Hill”, o casa nouă, de aceasta data si un interior dintr-o casa din Cotroceni, in cartea care va aparea in curand sub titlul „Iubiri”. Ma plimb ades pe strada Viitorului si admir casa Paciurea in stilul Art Nouveau dar, din pacate, n-am prea gasit informatiile necesare pentru a o descrie. M-ar interesa si casa lui Ion Dacian de pe strada colţ cu Vissarion. Aceasta as vrea s-o descriu intr-o carte despre marea noastra balerina, Leni Dacian, dar nu ma incumet, neavand cunostinţe de arhitectura. Poate daca as avea o discutie cu dumneavoastra s-ar schimba datele problemei.
    Exista, de asemenea o casa pe strada Fainari, aproape de Calea Mosilor, unde prin 1960 era Caminul Scolii Tehnice de Activisti Culturali (Bibliotecari si instructori artistici), unde esuau copiii de „dusmani ai poporului” care nu aveau loc in facultati din pricina” dosarelor patate”. De acolo am pornit si eu in viata, dar si regizoarea Nicoleta Toia, consulul din Costa Rica, Gelu Uglean, care ne incânta cu tipuriturile lui din Oaş, actorii Macrin Bujor si Gelu Apostol sotul Pusei Balaure şi multi altii. Caminul de pe Fainari era o splendoare de vila. Sincera sa fiu nu stiu a cui a fost, dar ii admiram picturile murale din antichitate cu fauni si nimfe, stucatura si vitraliile din camerele noastre de camin. Atunci, mi se parea prea departe de centru si mai ales de Şcoala noastră care avea sediul deasuppra cinematografului Volga. Ce rau imi pare acum ca n-am mai ramas in acel camin care astazi este la o suta de metri de blocul in care am apartamentul de pe Calea Mosilor. Acum, mi se pare ca stau in centru, dar atunci, provinciala privea cu alti ochi distantele din Bucuresti. Azi , după ce acea vila a fost data IAL ului si in incinta sa se afla un Trust de Constructiui sau Policlinica lui, a fost parasită si si-a gasut salasul o familie de rromi care, culmea chitschului, au vopsit in alb un covoras la intrarea de la parter, ca peretii i-a varuit ICREALul, sctricand frescele. Ca sa fiu impartiala, eu, care am criticat in cartile mele, atat comunismul dar si tranzitia, nu pot sa nu recunosc faptul ca, ceea ce a facut comunismul desavarseste acum, tranzitia.

    Răspunde
  • Zodie Monica-Ligia

    14/05/2017 at 19:46

    Ador Bucurestiul vechi,pasiune mostenita de la tatal meu.Primele carti despre Bucurestiul vechi le am,de altfel,de la el!Sint adevarate bijuterii nu numai ce prezentati aici dar si multe altele,desigur! Mie imi place mult,de exemplu,str.Dr Lister cu acele vilute atit de elegante (vorbesc de cele vechi si nu de kitchurile moderne,plombate printre) si de bun gust,car,cred,ca ascund nenumarate povesti! Si acolo,din pacate,sint unele care stau sa cada…

    Răspunde
  • Cristina Chiriac

    30/04/2017 at 23:47

    Biserica Stavropoleos este o podoaba arhitectonica, este un exemplu de imbinare a artei construite de om in cinstea spiritualului, un loc in care se imbina trecutul cu nevoia de liniste si pace pe care multi dintre noi o cautam in prezent intr-un oras agitat ca Bucurestiul.

    Răspunde
  • Miciner Silvia

    30/04/2017 at 09:49

    Cartierul evreiesc are foarte multe case superbe dar lasate de Comunitate evreilor din Romania care le detine, in paragina. Stau sa se prabuseasca. Poate pute-ti sa luati atitudine.

    Răspunde
  • Giorgio Lupu

    30/04/2017 at 01:06

    Dealiul Mitropoliei e un loc extraordinar in elita Bucurestiului. Patriarhia , casele insirate pe deal, Parlamentul, cu scara sovietica cu tot, parcurile, clopotnita, si cu Lupoaica aruncata apoi in locuri insipide- toate- acareturile copilariei mele fericite ……

    Răspunde
  • Anonim

    24/04/2017 at 11:39

    Sint monumente minunate , de ce oare nu stim sa ne valorificam frumusetile ? si dac-ar fi numai munumentele… avem ce sa aratam turistilor din lumea intreaga in ” Micul Paris” dar si in toata Romania ! o capmanie publicitara cu depliante sau pe net , cite nu se pot face …pacat de acest dezinteres total din partea Ministerului turismului ! multumiri ptr initiativa geniala , imaginile mi-au incintat privirea si sint mai mândra ca niciodata ca sint românca !

    Răspunde
  • Oana P.

    24/04/2017 at 10:36

    Voi numi o stradă favorită, Calea Victoriei, pentru clădirile deosebite, pentru pasaje, pentru parcul din fața Ateneului.

    Răspunde
  • gheo

    23/04/2017 at 22:25

    Bucurestiul mai are, inca, bijuterii arhitectonice si locuri pitoresti. Unul este strada Xenofon, singura strada in forma de scara. Se afla in preajma intrarii principale a parcului Carol I.

    Răspunde
  • Anonim

    23/04/2017 at 19:18

    Locul meu favorit din Bucuresti este parcul Cismigiu care mi-a marcat adolescenta ca eleva a colegiului Nat.Gh.Lazar am foarte multe amintiri frumoase in centru.

    Răspunde
  • mihaela marculescu

    23/04/2017 at 17:07

    Minunata calatorie pentru care multumirile nu sunt de ajuns . Sunt multe alte cladiri speciale incarcate de multa istorie a Bucurestiului dar, efortul pentru descoperirea lor trebuie sa fie urias. Cladirile de pe Dealul Mitropoliei sunt si ele un adevarate bijuterii si nu numai.

    Răspunde
  • Rodica

    23/04/2017 at 13:59

    Muzeul „Theodor Aman” mi se pare a fi o mica bijuterie de arhitectura. Casa pictorului Theodor Aman, Str. C.A. Rosetti 8, ridicata in 1869, este monument istoric, cod LMI B-II-m-A-19621, si funcţionează ca muzeu din 1908. Este prima casă-atelier de artist din România. Planul edificiului a fost imaginat de Aman si realizat de antreprenorul Fr. Scheller, la indicaţiile precise ale artistului. Atit decoraţia exterioară (realizată în colaborare cu sculptorul Karl Storck) cit si decoraţia interioară: pictura murală, vitralii, decoraţia pictată aplicată pe uşi, stucatura tavanelor, lambriurile din atelier şi mobilierul sculptat, toate sunt rezultatul viziunii lui Aman. Fatadele imbina elemente ale arhitecturii neoclasice şi renascentiste, iar decorarea atelierului de pictură, cea mai spectaculoasă încăpere a casei, este in stil neogotic.

    Răspunde
  • DRAGAN NICOLETA

    23/04/2017 at 13:34

    Sunt fascinata de cladirile vechi ale Bucurestiului , ma impresioneaza
    arhitectura lor … Imi place , in mod deosebit, Ateneul Roman !

    Răspunde
  • doina

    21/04/2017 at 09:53

    Mai este si casa Suter, de pe dealul Filaret, construit în perioada 1902-1906, în stil neoclasic cu influențe brâncovenești, de către arhitectul german Adolf Suter.

    Răspunde
  • chelaru despina

    20/04/2017 at 21:17

    impresionant, mi-ar face mare placere sa le vizitez in interiorul lor, sincera sa fiu am fost acum doua saptamani la Casa Monteoru si e in paragina sper sa se reabiliteze, se pot face multe lucruri cu fonduri europene, mi-ar place sa se reabiliteze si zona Lipscani

    Răspunde
  • Georgiana Rusu

    20/04/2017 at 16:13

    Pe strada Putul cu Plopi nr 10 se afla casa lui Constantin Tanase. Sunt tare curioasa cum arata in interior. Se pare ca nu s-a mai intamplat nimic cu ea dupa moartea sotiei lui, ceea ce inseamna ca multe detalii despre el si viata lui pot fi gasite inca acolo.

    Răspunde
  • Andreea

    19/04/2017 at 21:49

    Casa Pompiliu Eliade, poate cea mai originala conceptie arhitecturala din Bucuresti, uitata de istoria orasului si parasita de bucuresteni.

    Răspunde
  • Roxana Stroe

    19/04/2017 at 16:43

    Foarte interesant articolul. De curand am fost foarte placut impresionata de Palatul Cesianu-Racoviță (in prezent sediul Casei de Licitații Artmark)

    Răspunde
  • Anonim

    19/04/2017 at 15:40

    frumoasa calatorie in timp..din pacate multe din cladirile Micului Paris sunt lasate in paragina.. locuri pline de istorie sunt acum ruine..lucrez in zona Garii de Nord si din pacate vad zi de zi cum se degradeaza : Piata Matache, zona Buzesti cu celebre cinematografe-Dacia, Feroviarul.., o institutie de pe Calea Grivitei la nr 71 face sa supravietuiasca o frumoasa cladire a carei istorie chiar as vrea sa o aflu. Sper ca genul acesta de articole sau cursuri mai poate salva ceva din istoria Bucurestiului care devine tot mai mult o zona comerciala-industriala, rechini imobiliari tot mai verosi inghit peste noapte locuri pitoresti lasate intentionat in paragina …

    Răspunde
  • Sanda

    19/04/2017 at 11:27

    Impresionant articol! Magnetică este pentru mine biserica Mântuleasa, ridicată în stil arhitectonic brîncovenesc, pe ulița cu același nume – de altfel personaj eliadesc. În formă de cruce, păstrînd încă pictura originală, biserica se află înscrisă pe lista monumentelor istorice.

    Răspunde
  • Magda Mitache

    19/04/2017 at 10:26

    Superb! Bine ca ne mai atrageti atentia si la astfel de lucruri. Pe langa multe alteIe, imi place cladirea Caru cu Bere.

    Răspunde
  • Nicoleta Constantin

    19/04/2017 at 08:52

    Casa Cesianu (fosta Legatie Germana) de pe bd Dacia, colt cu Calea Victoriei. Situatia ei juridica este incerta, circula zvonuri contradictorii, ca s-ar muta Casa de cultura Friedrich Schiller in acest sediu. Momentan, cladirea este sub paza privata, desi se zice ca ar apartine Statului German.

    Răspunde
  • uca maria iov

    19/04/2017 at 04:44

    Elegant,profesional informat, foarte frumos scris, articol. Felicitări!

    Ceea ce-mi pare mie caracteristic ,este poetica arhitecturii în București.
    La colț,la mijloc de străzi, câte un palat -pălățel-căsoi-cu-aer-de-conac.
    toate casele şi curțile în lungul străzii, par răsfățate în climatul de basm, pe care stilul clădirilor dominante îl crează. Fiecare dintre casele străzilor, îşi afirmă propriul stil,propria curte, fără a prelua, şi fără a contesta stilul arhitectural,al pălățelelor, palatelor din colțul ,din mijlocul străzii.

    Răspunde
  • Dana P.

    18/04/2017 at 23:30

    Zona Gradina Icoanei si toata strada Dumbrava Rosie. Imi place pentru ecletismul armonios al caselor, pentru atmosfera linistita si pentru senzatia de Bucuresti vechi pe care zona o emana.

    Răspunde
  • vasilică presura

    18/04/2017 at 21:11

    Foarte frumos articolul.Mi a facut mare placere sa l citesc. Casa Muzeu George Enescu este una din preferatele mele.

    Răspunde
  • Laura B

    18/04/2017 at 20:44

    Casa Tudor Arghezi – de pe strada Martisor. Pentru ca e o casa care emana multa bucurie, e foarte luminoasa, are o gradina foarte mare (pentru ce gasim de obicei in Bucuresti), pe vremea asta tocmai a inflorit liliacul si ti-e mai mare dragul sa stai acolo. Iar in curte e de gasit locul unde se odihneste Zdreanta, chiar el 🙂

    Răspunde
  • Traian

    18/04/2017 at 15:23

    Frumos articol. Mie îmi place mult o casa de pe bulevardul Dacia, din apropierea institutului francez. Iată cum o descrie Mircea Ivanescu

    la un moment dat am descoperit o biblioteca pe atunci ciudata in Bucurestiul acelor ani cand Biblioteca Academiei nu era accesibila elevilor si cu atat mai putin celor cu statutul nedeterminat cum eram eu si Biblioteca Fundatiilor din Piata Palatului era practic mutilata de toate cartile ei definitorii. Era vorba de o casa calma, burgheza, cu camere putine si relativ mici, grupate la etaj in jurul unui hol nu prea mare, si dispuse toate in semicercul cu ferestre mari de sticla, spre un parc, deloc mare, si aproape totdeauna pustiu, un fel de gradina mai mare de casa boiereasca (asa cum era casa insasi, constituind biblioteca, o casa de personaj particular, fara indoiala si in niciun caz conceputa initial pentru alte scopuri; cartile erau probabil in camerele de la parter, la origine reprezentand dependentele si spatiile personajului de serviciu). Asezamantul era situat in plin centrul orasului, dar intr-un din acele mici cartiere de strazi linistite, acolo in preajma bibliotecii de care e vorba, cu case mai elegante, dar pe strazile imediat inconjuratoare, de-a dreptul modeste, si chiar patriarhale avand curti lungi si inguste, fatade lasate sub nivelul trotuarului, pomi batrani pe marginea trotuarelor si in genere lasand impresia ca fac parte din cu totul alt oras decat capitala acelor ani si al altor ani care au imprimat Bucurestiului aerul acesta de graba, vulgaritate, brutalitate si totala indiferenta la orice fel de valoare reala omeneasca pe care il avea si atunci si care s-a tot accentuat in toti anii urmatori, prin si de dincolo de marea opera de demolare intreprinsa de peronajul tutelar.

    Răspunde
  • Beatrice Manolache

    18/04/2017 at 13:55

    Imi place foarte mult Ateneul, simt ca ma pot plimba in jurul lui ore in sir fara sa ma plictisesc. Mereu gasesc cate ceva de admirat la aceasta cladire.

    Răspunde
  • Mihaela

    18/04/2017 at 13:53

    Casa Assan este cladirea mea preferata din Bucuresti, atat prin amplasare, cat si prin poveste. Am avut ocazia sa o vizitez partial in urma unui eveniment privat organizat acolo. In mod deosebit imi place scara de la intrarea din curtea din spate. Ar fi tare frumos sa se introduca toate aceste case intr-un circuit de vizitare, sa ne putem cunoaste si promova orasul. Un pas in aceasta directie il fac cei de la A.R.C.E.N. prin tururile pietonale organizate prin oras.

    Multumesc pentru prezentare.

    Răspunde
    • Vintila Dascalita

      20/04/2017 at 02:08

      Interesanta ideea unui circuit al vechilor case boieresti. As mai adauga in afara de COS-Assan, casa Costaforu pe Aleea Mitropoliei, Casa Kalinderu pe str Vasile Sion pe langa Sala Palatului, casa Stork, o casa pe Kiseleff in diagonala cu Bufetul folosita intre razboaie de familia regala si pana de curand de ING, Desigur mai sunt o multime, unele pe Polona- Dacia, unele la Sosea, unele in Cotroceni si desigur nu toate sunt vizitabile dar pot fi vazute macar pe afara. Oricum, chiar limitandu-se la 7, articolul e interesant si incitant 🙂

      Răspunde
      • Tinti

        05/11/2017 at 11:23

        O casa putin cunoscuta si foarte asemanatoare casei Monteoru este casa Otetelesanu pe Strada biserica Amzei
        A fost ani de zile in custodia Petrom folosita ca o casa de oaspeti si restaurant
        Mérita vizitata

        Răspunde
  • iolanda

    18/04/2017 at 13:48

    Ma fascineaza zona Lacul Morii. Am auzit multe legende legate de ea. Poate cineva candva ma va lamuri sau voi trai intr-un vesnic suspans:))
    P.s: superbe locatiile prezentate,trec frecvent pe langa ele si mi-as dori enorm sa le aflu ascunzisurile.

    Răspunde

Dă-i un răspuns lui DRAGAN NICOLETA Anulează răspunsul

error: Content is protected !!