Dă mai departe:

M-am gândit mult dacă titlul să fie ”7 articole din 2016 pe care mi-aș fi dorit să le scriu” sau ”Lista geloziei”… 🙂

Bineînțeles, sunt mai mult de 7 articole, dar undeva trebuia să mă opresc. Și bineînțeles că unii dintre autori pot fi invidiați pentru tot ce scriu, nu doar pentru un text (vezi reportajele lui Viorel Ilișoi). Dar cum asta e convenția pentru fiecare sfârșit de an, să mai facem un clasament, un bilanț, o recapitulare, iată 7 dintre articolele mele preferate din online în 2016. Țin totuși să precizez că, deși a fost anul lor, am lăsat deoparte investigațiile jurnalistice. De asemenea, e destul de clar că nu am putut citi tot ce s-a scris… Cu toată subiectivitatea, iată lista mea:

7. Daniela Lungu – Un american la București

La momentul Piftie, ca să umplu tăcerea rumegătoare, i-am explicat plină de importanţă reţeta, neuitând să precizez că se folosesc în special picioare şi urechi de porc la prepararea răciturii, altfel zeama nu s-ar coagula. Nu ştiu de ce, dar când i-am oferit o porţie din care ţâşnea o urechiuşă zglobie de porcină, omul m-a refuzat spunând: It’s interesting, but I won’t try it. ”

Obiceiurile românești de sărbători văzute prin ochii unui profesor american și povestite cu farmec de Daniela Lungu.

6. Veronica Soare – Nouă întâmplări ciudate și-o minune

Timpul ăsta şi iubirea pe care am pus-o în el au schimbat ceva. Momentul în care l-am luat pe Nouă era, probabil, ultima lui oră de viaţă. În ce mă priveşte, nu-i puţin lucru. E o lecţie şi pentru mine. Să continui să fac întotdeauna tot ce pot. Pentru o pisică, pentru un câine, pentru un om.”

Aparent articolul ăsta este doar o întâmplare despre cum Veronica a salvat o pisică. Însă, așa cum spune și ea, e de fapt despre gesturile mici pe care nu prea le mai facem. Nici pentru pisici, nici pentru oameni…

5. Mihai Vasilescu – De ce miros urât bătrânii 

Avea trei pâini din alea pufoase și ieftine, doldora de amelioratori, cu prețul sub un leu, niște cartofi și o doză de “365”, cea mai ieftină bere pe care-o găsise pe raft. Atât! Dar stătea drept și mândru în haina lui de piele. A încercat să-și domine ușorul tremur al mâinii, când i-a întins vânzătoarei hârtia de zece lei sau când și-a numărat în palmă restul.”

Pe Mihai eu l-am descoperit chiar anul trecut și, în ciuda faptului că uneori are un limbajul prea ”colorat” pentru gustul meu, iar alteori nu sunt pe aceeași lungime de undă cu el, nu pot să nu-i apreciez stilul și simțul umorului. Articolul de mai sus e unul cu care am rezonat, dar e unul în care nu prea e loc de haz. Dacă vreți să și zâmbiți citiți ”De ce e recomandat să ai pisică în casă în caz de cutremur” sau un articol mai vechi de-al lui, dar pe care mi-aș fi dorit mult să îl fi scris eu Superioritatea şoferului de BMW.

4. Andreea Dogar – Aici nu mai locuiește nimeni

M-am întors în Merișani la mai bine de 10 ani de la ultima mea vizită pentru a începe o călătorie care, de-a lungul celor 3.050 de kilometri parcurși, m-a purtat prin patru regiuni ale țării – din Oltenia în Ardeal și din Moldova în Dobrogea – pentru a înțelege cauzele și efectele unui fenomen tăcut, aproape invizibil, care are și va avea o influență covârșitoare asupra viitorului nostru: România își pierde oamenii.”

Andreea Dogar a scris o serie de reportaje despre depopularea zonelor rurale (continuarea reportajului de mai sus e Tarâmul înecat). E un subiect care pe mine mă interesează în mod special. M-a cucerit modul ei clar, corect, dar în același timp personal și emoționant de a scrie.

3. Mirela Oprea – Vrei să faci o faptă bună de Crăciun? Iată ce trebuie să știi ca să nu faci mai mult rău decât bine

O prietenă îmi spunea că în fiecare an, după sărbători, vede portocale stricate în orfelinate (‘Câte portocale să mănânce copiii? Se aduc cu sutele de kilograme!’). De Crăciun sunt zilnic şi câte trei firme care îi vizitează pe copii. Mulţi dau dulciuri. Multe, multe dulciuri ieftine, pe care copiii le mânâncă pe toate o dată, uneori până la vomă, în condiţiile în care mulţi dintre ei au regim sau iau medicamente.

Mai mult, copiii se obişnuiesc să primească şi se vor aştepta să primească mereu, doar pentru că sunt ‘nevoiaşi’ şi nu pentru că au fost ‘cuminţi’. Ce ştiu donatorii de ocazie despre cine a a fost cuminte şi cine nu a fost?”

Cam în aceeași perioadă, eu și Mirela Oprea am scris (fără să știm una de alta) un articol despre binele pe care îl facem în general de sărbători. Mirela oferă în articolul ei multe argumente și exemple concrete, mulțumită experienței. A lucrat foarte mulți ani în ONG-uri care se ocupă de problemele copiilor. Articolul este este un ghid pentru oricine vrea ca intențiile sale bune să nu eșueze.

2. Părintele Ioan-Florin Florescu – Din nou despre 8 martie

Dragele mele femei din România, nu am scris acest text ca să vă stric sărbătoarea, pe care o meritați din plin, nu doar o zi pe an, ci în fiecare zi a vieții voastre. Dar dacă 8 martie s-a născut ca o zi de protest pentru drepturile femeii, atunci astăzi, de 8 martie, protestez în felul acesta față de o țară în care o singură zi pe an este ziua femeii, iar restul anului, noaptea ei de coșmar.”

Textul este mai vechi, dar a fost republicat în 2016 și eu atunci l-am citit. Ioan-Florin Florescu este un autor de care nu m-am mai putut despărți odată ce l-am descoperit. A fost preot, dar și cercetător științific la Universitatea din Iași. A emigrat în 2011 în Scoţia și trăiește în Edinburgh, unde prima sa slujbă a fost de șofer…

1. Viorel Ilișoi – Statule, ți-am dat un leu!

Am stat doar jumătate de oră la coadă. A fost plăcut, căci telefonul prindea Internetul, am putut să citesc editorialul lui Pleșu din „Adevărul“, să răspund la e-mail-uri și să flirtez cu o doamnă angajată – coincidență! – la Fisc. La ea nu era aglomerație, putea să stea pe Facebook în timpul serviciului. M-a sfătuit să nu privesc în față, spre ghișeu, ci întotdeauna în părți sau în sus: astfel mi se va părea că înaintez mai repede.

Când în sfârșit am ajuns, m-am aplecat până în dreptul gemulețului cu grijă, să nu-mi rup operațiile, dar tot nu o vedeam pe funcționară decât de la umăr până la bărbie. Cu aluniță. M-am adresat acelei jumătați de chip: că aș vrea să…

– Nu aici, mi-a răspuns bărbia pe un ton amabil.”

Viorel Ilișoi crează dependență. Articolul pe care l-am ales e unul ușor, tragi-comic, personal. Este genul de postare de blog. Viorel Ilișoi este însă un foarte talentat jurnalist. Oricând aveți timp și stare citiți-i reportajele. Nu e nimic de adăugat. 🙂

Dacă ați mai trecut pe aici, știți că am început să scriu pe site abia de 4 luni (după o pauză de mulți ani). Și trebuie să mărturisesc că până atunci am privit lucrul ăsta cu o oarecare superficialitate, mi se părea o treabă ușoară. Și nu vorbesc despre a face jurnalism online, care e la un alt nivel, ci doar de a fi un simplu scriitor pe blogul personal. Am constatat că și asta cere mult efort. Și nu știam până recent că oamenii care scriu au o sigură mulțumire: să fie citiți, să primească o apreciere, să știe că mesajul lor a ajuns la cineva. Abia când am ajuns în postura de… hai să îi zic blogger, deși nu îmi place ”încadrarea”, am înțeles că eu, când citesc un articol online, primesc ceva de la acel autor: o informație, un zâmbet, o emoție, o analiză, un sfat, o recomandare. Timpul lui. Și singurul mod în care îi pot mulțumi este să dau mai departe, să apreciez, să reacționez. Am devenit brusc mai generoasă cu like-urile, share-urile și comentariile și nu că până atunci eram zgârcită cu ele, dar până atunci nu le dădeam prea mare importanță. Așa că acest articol este un altfel de „Mulțumesc!” din partea mea pentru câțiva dintre oamenii care m-au bucurat cu ceea ce au scris.

Închei cu alte două recomandări pe care nu le-am inclus în clasamentul de mai sus doar pentru că mi-aș fi dorit să nu fi fost nevoie să scrie nimeni niciodată despre astfel de cazuri. Dar pentru că a fost, tot ce putem face e să citim și să ajutăm acolo unde se poate.

Diana Oncioiu – Până în ultimele clipe de viață.

Mihaela Galii – Vinovăția unui profesor și dramele sărăciei dincolo de cifre. Astăzi, Radu.

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Save

Dă mai departe: